Pietrele lui Aston

Pietrele lui Aston (Astons Stenar), apărută în 2005, a fost imediat apreciată pentru poezia textului și magia ilustrațiilor care povestesc împreună, cu umor și duioșie, despre cum ar trebui să fie copilăria: liberă, nestingherită, plină de dragoste.

E o seară mohorâtă de toamnă târzie. Frigul se strecoară tiptil printre umbre. De pe alee se aud pași. Pleosc! Pleosc! Uite-l și pe Aston. E cu mama, care duce câteva plasegrele. Brânză, spanac și pește de la piață. Brusc, Aston se oprește. A zărit ceva. O piatră aspră, udă și strălucitoare. Aston își scoase mănușa și-o atinse cu lăbuța. E așa de rece! Sărăcuța…

Lotta Geffenblad (n. 1962), ilustratoare și autoare suedeză de cărți pentru copii, s-a inspirat în „Pietrele lui Aston” din arta tradițională japoneză de imprimare cu blocuri de lemn.

„Un mod foarte subtil şi pe înţelesul copiilor de a înfăţişa această emoţie găsim în cartea„Pietrele lui Aston” de Lotta Geffenblad. Aston, personajul cărții (un cățel) nu trece indiferent pe lângă pietrele care, bietele, sunt singure şi suferă din cauza frigului. Aston îşi foloseşte căciula pentru a le încălzi şi le duce acasă unde găseşte pentru fiecare un culcuş cald. Sufletul mărinimos a lui Aston se vede în privirea lui, în modul în care îşi orientează trupuşorul către fiecare piatră singuratică şi rece pe care o întâlneşte, în felul în care atinge şi poartă la piept micuţele pietre, în efortul pe care îl depune pentru a le înveli sau a le face baie. Şi cât de frumos ţes ilustraţiile toate aceste ipostaze prin care Aston ne permite să îi descoperim universul!"